ana rodeanCeasul se oprește la 1:35:38! Dacă accesoriul ar putea, ar striga în gura mare: CA-LI-FI-CA-RE! A fost o probă de totul sau nimic, într-un oraș care a contibuit la scrierea istoriei – Roma! Colosseum-ul pare să îți vorbească, să te impulsioneze, știind că intri în luptă. Dar nu te vei lupta cu un adversar mai tare decât tine în gropa leilor! Adevarata rafală o vei da cu tine însăți! Cel mai greu adversar este psihicul propriu, iar alter-ego-ul îți șoptește întotdeauna: Poți! Vrei! Reușești! Și a reușit! Ana Rodean, atleta din Alba Iulia s-a calificat la Jocurile Olimpice din Brazilia, și va reprezenta municipiul nostru și implicit județul la competiția supremă după o pauză de 8 ani! Cât de greu a fost să ajungă aici? Aflați din rândurile următoare!

Ana Rodean va împlini 32 de ani la finalul acestei luni! Cel mai frumos cadou și l-a făcut singură, în urmă cu o lună, când a reușit să realizeze baremul pentru calificarea la Olimpiadă. A fost o luptă încredibilă, atât fizică, dar și mentală, însă cu multă concentrare, putere și dorință… a reușit!

Hulea Install - Extinderi conducte, bransamente, verificari, revizii, ISCIR, instalator autorizat ANREHulea

A fost în primul rând o luptă oarbă, încercând în cei 16 ani de sport să calce pe urmele altor atlete de renume ale Cetății Marii Uniri, precum Norica Câmpean sau Ana Maria Groza. A atins maturitatea sportivă de curând, iar odată cu acest obiectiv, a pășit pe vârful carierei, chiar dacă obstacolele de pe alee au fost multe și anevoioase.

Vă prezentăm un amplu interviu cu Ana Rodean, sportiva care va alerga cu drapelul municipiului și al județului în suflet la Olimpiada din Brazilia, proba sa urmând să aibă loc pe 19 august (a.c.).

– Ce înseamnă pentru tine calificarea la Jocurile Olimpice?

– Este un vis devenit realtiate, dorinta supremă a fiecărui sportiv. Sunt extrem de fericită că am reușit această performanță, pentru că în ultimii ani am abordat marșul… așa… din când în când. Nu aveam șanse să îmi îndeplinesc baremul la probele de alergare! Faptul că domnul Gabriel Avram și cu cei de la Reșița au insistat și m-au sprijinit mult să mă reapuc de marș m-a ajutat și am ajuns acolo.

– Cum a fost proba de la Roma? Una decisivă pentru barem!

– A fost clar una decisivă. Ar mai fi fost competiții, dar toate erau la diferență de două săptămâni între ele și nu ai timp să te pregătești, nici să te refaci. Proba de la Roma a fost pentru mine unica și singura! A mai fost Balcaniada, unde nu am reușit o cursă bună. După naționale m-am relaxat fizic, psihic, am mers o oră și 34 de minute și am zis că sunt mare și tare și pot să realizez baremul oricând, dar Balcaniada mi-a dovedit că nu e chiar așa. M-am mobilizat după acest concurs și într-adevăr au început să îmi iasă foarte bine antrenamentele și să revin în formă. La Reșița am fost în formă maximă, a fost prima cursă, mi-a fost dor să alerg, însă la Balcaniadă a ieșit nasol. Am preferat să mă opresc în Grecia tocmai din acest motiv: pentru a nu merge obosită la Roma. La Roma a fost o presiune foarte mare! Mi-am controlat emoțiile, pentru că am avut emoții, însă nu m-au copleșit! Am fost foarte încordată pe toată lungimea cursei. Gândul meu era numai la ceas, la fiecare kilometru îmi socoteam timpul, am zis la un moment dat că nici la matematică nu am făcut atâtea calcule (râde). Repet, a fost o presiune foarte mare, stres mare în timpul cursei, însă când am ajuns la sosire, la intrarea pe stadion știam că pot să îndeplinesc baremul. Am muncit, am tras tare și uite că am reușit.

– Putem să spunem că ai fost impulsionată de aerul istoric din Roma?

ana rodean 5– Roma este un oraș foarte frumos! Am avut startul chiar din fața Arcului lui Constantin, de lângă Colosseum. A fost o atmosferă foarte frumoasă, la fel și traseul de concurs, plin de copaci, a fost umbră și nu am avut probleme. Gândul la barem a fost de când am început pregătirea de anul trecut, de la 1 iunie și în fiecare zi m-am gândit că trebuie să îndeplinesc acest barem.

– Și cum te-ai simțit după ce ai bifat acest timp?

– (răsuflă ușurată) Relaxată! Dar acum o să înceapă din nou munca. Probabil, cu cât se apropie data concursului din Brazilia, cresc emoțiile!

– Ce așpteptări ai de la Rio?

– (râde) Probabil un brazilian bine bronzat! (redevine serioasă) Aș fi foarte fericită dacă mi-aș face un nou record personal. Automat m-aș autodepăși! Vreau să îmi bat recordul de la Reșița (n.a. – reușit în primăvara acestui an, 1:34:06)… mai mult de atât…?! Dacă îți bați acest record, eu zic că ai dat cam tot ce ai putut tu ca sportiv. Nu se știe nicidată cum este cursa, cum se va merge și așa mai departe!

– Bănuiesc că gândul tău este la terminarea cursei, indiferent de condiții, nu?

– Nici nu mă gândesc la abandon! Am curse, de exemplu cum a fost la Balcaniadă, când am zis din start: Eu dacă nu sunt pe barem mă opresc! Nu vreau să mă chinui! La kilometrul 4 am simțit că nu merge, deși la Roma am plecat cam la fel, poate o idee mai tare, numai că la Roma era ultimul concurs pentru îndeplinirea baremului și am tras tare pentru că eram conștientă că nu voi mai avea alte șanse. Nu mă gândesc la abandon la Rio, dar nu se știe niciodată ce se poate întâmpla în timpul cursei!

– Știu că s-a vorbit foarte mult în campania electorală de condițiile în care vă pregătiți voi, atleții, aici la Alba Iulia. Eu știu care sunt acestea și nu te întreb despre ele… (moment în care mă întrerupe)

– Marșul este o probă de șosea. Nu ai ce căuta cu acest sport pe stadion! Că ne antrenăm noi pe stadion, este din cazuă că e pur și simplu nașpa pe șoselele din Alba, printre mașini, și alte obstacole! Nu comentez condițiile pentru că m-am săturat de acest subiect!

– Lăsăm condițiile de o parte! Eu vroiam să te întreb cum este să fii sportiv în anul 2016 în România?

– Dacă ai norocul să reprezinți un club cum este CSU Reștia, este bine! Acolo am primit toate condițiile! Cantonament, indemnizație, competiții, susținătoare de efort… tot! Ne sprijină atât financiar, cât și moral!

ana rodean 7– Și despre CS Unirea ce părere ai? Antrenorul tău a fost tranșant referitor la acest club imediat după ce te-ai calificat la Olimpiada!

– Da! S-a cam descătușat antrenorul meu după Roma. A fost un stres pe el de neimaginat! A fost cu pulsul la 200 și erau toți stresați pentru că eram la limita baremului. Le-am dat emoții mari și cred că ei (antrenorii) erau mai stresați decât mine. La Clubul Unirea se cunosc problemele! Mă abțin să spun mai multe! Nu am de gând să mă mai plâng!

– Ce semnale ai primit după ce ti-ai atins baremul pentru Olimpiadă din partea celor care conduc orașul și județul?

– Întâmplător m-am întâlnit cu domnul Ion Dumitrel la târgul educațional și m-a felicitat! Deci am primit felicitările Consiliului Județean Alba, dar atât! Niciun alt semnal!

– Dar vei alerga cu ”drapelul” județului în sufelt, nu? 

– Da! Eu sunt mândră că sunt albaiuliancă! S-au tot tras semnale de alarmă, prin sportivi, prin antrenori, dar nu s-a schimbat nimic la club! Întotdeauna au fost probleme financiare la Alba Iulia, care au dus la pregătirea precară a sportivilor! Însă cu toate astea, trecând peste toate problemele, eu nu mă dezic de orașul meu, de județul meu și mă simt onorată să reprezint comunitatea la Jocurile Olimpice!

– Alba Iulia a avut 4 participări consecutive la Jocurile Olimpice, prin Norica Câmpean și Ana Maria Groza, iar după o pauză de 8 ani este rândul tău. Cum te simți să faci parte din acest trio?

– Sunt foarte mândră! Tot timpul mă uitam și la Ana Maria și la Norica și îmi doream să ajung și eu să fiu ca ele. Au fost amândouă un model pentru mine! Am avut-o pe Norica parteneră de antrenament și îmi era mai mare dragul să alerg lângă ea. M-a ajutat mult, mă impulsiona! Este un carcter deosebit!

– Te-au felicitat după această performanță?

– Bineînțeles! Amândouă!

– Crezi că o să mai vină ceva din spate? Hai să zicem…. după voi trei: Norica Câmpean, Ana Maria Groza și Ana Rodean?

– Eu sunt o veterană a clubului albaiulian, cu 16 ani de atletism în spate! Știi cum este? Tot timpul sunt perioade în care rezultatele sunt foarte bune, dar după aceea vin pauze! Nu trebuie să ne gândim că nu o să mai vină nimeni din spate, pentru că nu știi ce se poate întâmpla peste 5 ani, sau peste 10 ani. Tot timpul o să vină cineva din spate. Poate nu în următorii 2-3 ani, dar în următorii zece ani o să fie cineva și poate să aibă rezultate mult mai bune ca restul. Eu așa văd treaba, pentru că sportul nu a început nici cu x și nu se va termin nici cu y.

– Cum vezi tu cariera ta după această participare la Jocurile Olimpice?

– Mă așteaptă probabil încă un an de marș. Cu siguranță voi continua cu această probă și la anul, pentru că te duce valul. Poate voi reuși la anul să prind Campionatul Mondial de Atletism. Cu siguranță voi avea șanse dacă va rămane același barem ca și pentru olimpiadă. Eu vreau să mai fac marș, sport, pentru că este plăcerea vieții mele. Această calificare te impulsionează, te face să mergi mai departe! Și performanța în general te ajută. Eu nu mă consider bătrână în sport, sau obosită!

– Păi sunt atâtea exemple care au demonstrat că sportul nu are vârstă!

– Da! Eu nu am fost muncită ca junioară pentru că am început mai târziu (n.a. – 18 ani). Drept dovadă, după 16 ani de sport am reușit să îmi fac un nou record personal la vârsta de 32 de ani, după 3 ani de pauză, de ”lălăială” cu marșul.

– Putem să spunem că ai ajuns la maturitatea sportivă?

– Putem! Cred că am atins apogeul. Clar, această calificare la Olimpiadă este vârful carierei mele. Am avut în 2012 un an foarte bun, dar atunci baremul era mult mai tare. Atunci nu mi-am propus să merg la Olimpiadă, nu am avut condițiile pe care le-am avut acum.

– Cui dedici această calificare la Rio?

– Tuturor celor care au fost lângă mine! Încep cu doamna Mariana Bucerzan, pentru că datorită ei am ajuns pe stadion! Domnului Avram, cu bune și cu rele, dar mai mult cu cele bune, pentru că a fost mereu alături de mine și nu în ultimul rând celor de la Reșița, pentru că fără ei nu știu dacă aș fi reușit! Sau dacă aș fi reușit era mult mai greu!

– Care este programul tău până pe 19 august, când va avea loc proba de marș de la Olimpiada?

– Voi intra în cantonament până la finalul lunii iunie, la Buziaș. Iar de la 1 iulie voi urca la Piatra Arsă până la finalul lunii iulie. Încă nu se știe exact plecarea în Brazilia, cel mai probabil la 1 august. Eu sper din tot sufletul să prind deschiderea Jocurilor Olimpice!

– Îți mulțumesc mult pentru timpul acordat acestui interviu și își urez mult succes în proba de la Olimpiadă!

sursa foto: facebook.com

Echipamente sportive JOMA - JSport.roJSport.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.