Cuprirom Abrud-Viitorul Santimbru75Costică Moldovan, antrenorul ”lanternei roșii” din Liga a 4-a Alba – Cuprirom Abrud, și-a prezentat pe scurt povestea de viață, croită prin fotbal. Sportul rege „mi-a adus doar respect și prieteni“, l-a scăpat de rigorile armatei și l-a făcut să devină un antrenor răbdător, calculat, cu multe speranțe. Bariera dintre trecut și prezent a fost spartă cu un material de pus în ramă, de povestit nepoților, din care, dacă îl veți lectura puteți afla multe aspecte interesante din era fotbalului „de epocă”, detalii despre starea actualului fenomen, precum și o dezvăluire interesantă referitoare la Lucian Bălan, fostul mare stelist – plecat dintre noi zilele trecute.

Zi caldă de noiembrie. Soarele îmi mângâie lin tastatura device-ului care mă ajută să fiu alături de internauți, de cititorii noștri. Descarc niște poze de pe un accesoriu mai vechi și le răsfoiesc cu plăcere. Un folder „Toamna” îmi sare în ochi. Îl deschid și parcurg cu răbdare ASC Painu - Cuprirom Abrud132imaginile. Zăresc o siluetă, cu păr cărunt și picioare bine lucrate. Se află într-o depășire pe dreptunghiul verde, cu privirea ridicată și cu spatele drept, semn că postura sa pe teren era una demnă de ”căprioara” Belodedici. Este vorba despre Costică Moldovan, antrenor cu ”ștate” vechi în județul Alba, care de aproape o viață se află la cârma Abrudului – echipă pentru care a îmbrăcat și tricoul de jucător. Știam că a evoluat și la Metalurgistul Cugir și Unirea Alba Iulia și mă gândesc că, dacă îl abordez, va ieși o poveste interesantă.

Hulea Install - Extinderi conducte, bransamente, verificari, revizii, ISCIR, instalator autorizat ANREHulea

Nu aveam numărul său de telefon, însă îl văd activ pe o rețea de socializare, motiv pentru care ”mă bag în seamă”.

– Să trăiești, profesore! Vreau să fac un material cu ajutorul dumneavoastră, să va aflu povestea și să o afle și cititorii noștri. Ce spuneți?
– Sunt plăcut surprins. Sunt de acord! Vorbim mâine când ies de la sala de forță – de aici din Abrud – unde supraveghez activitatea!

Mă bucur precum un copil care este acceptat în ”squadra” celor experimentați la ora de fotbal din curtea școlii. Îmi pregătesc întrebările, deși sunt sigur că interviul va fi unul spontan. Formez numărul, îl sun pe nea` Costică și… trecem la treabă.

”Sunt un om simplu, crescut în București și devenit ardelean”

Vreau să aflu cine este Costică Moldovan. Să aud o autocaracterizare. Totul este simplu și redat mai jos.

”Sunt un om simplu, crescut în București cu toate că m-am născut în Gura Humorului. Spre rușinea mea nu am fost în acele locuri, am stat doar 3 zile acolo după ce am venit pe lume. Tata era șofer și a luat-o și pe mama în cursă cu el, iar acolo a fost să nască. Dar de 35 de ani am venit în Ardeal și pot să spun cu mâna pe inimă că sunt ardelean get-beget”, se descrie Costică Moldovan.

Discuția curge lin, mai avem diferite intervenții, care ”trebuie să rămână între noi”. Sunt prins de-a dreptul în poveste, precum pruncul adormit de către mamă pe lectura de seară. Ajungem la fotbal, iar de aici pășesc cu încredere în lumea lui Costică Moldovan.

costica moldovan”Fotbalul reprezintă, pentru mine, marea pasiune. Am început această activitate mai mult ca pe un moft, însă pe timp ce creșteam m-a atras tot mai tare, dar mai tare a fost imboldul dat de frica de armată. Auzeam foarte multe povești de batjocură ce se întâmplau prin armată și m-am gândit că dacă sunt bun la fotbal pot să scap ușor de stagiul militar. Și așa a fost, spre norocul meu! Am făcut armata, pot să spun aproape civil, câștigând și bani din fotbal în același timp”. Dar cu timpul fotbalul a devenit viața mea, spune antrenorul din Abrud.

Vreau să aflu de la dânsul o ”mână” de povești din fotbalul epocii sale. Și rămân surprins!

”Din 1970 până în 1971 am fost la echipa de tineret a lui Dinamo, deși eu eram stelist. Am fugit de acolo după ce a plecat antrenorul care m-a adus, îmi era frică de cel care a fost numit în locul său.”

Florea Dumitrache către Costică Moldovan: ”Nu vin cu tine la fotbal că iar îmi dai șurță

Încântat că am dezgropat vremuri frumoase din viața sa, nea Costică îmi spune cu fericire în glas că a copilărit, și chiar a fost prieten, cu Florea Dumitrache și Teodor Lucuță.

”Eram prieten bun cu Dumitrache și Lucuță. Mai mergeam și la fotbal împreună. Îmi aduc aminte de o fază tare de pe la bloc. Jucam într-o zi cu alți copii și am scăpat mingea – care a ajuns la Dumitrache. El mi-a dat-o și l-am chemat la fotbal, însă m-a refuzat pe motiv că iar îi dau ”șurță”. Au fost vremuri frumoase. La Dinamo am jucat cu Iorga, Victor Petre, Mihai Drăgan, Alexandru Moldovan, fotbaliști foarte buni”, declară Costică Moldovan.

Trecem puțin de perioada copilăriei, minutele se scurg la telefon, iar noi ne afundăm în povești. Îl întreb ce post prefera pe teren?

”Am început ca atacant, îmi plăcea să dau goluri, iar după ce am ajuns la Cuprul Abrud m-am reprofilat mijlocaș central, eram responsabil cu construcția”.

Deviza după care s-a ghidat: ”Să nu mă fac de râs pe teren”

Principiul după care s-a ghidat timp în care a fost fotbalist era unul realist și cât se poate de pertinent.

”Am fost foarte bun prieten cu mingea, îi știam toate secretele, iar deviza mea a fost să nucostica moldovan 2 mă fac de râs pe teren. Zic eu, am reușit! Mai erau meciuri în care mă ciondăneam cu adversarii, ne înjuram, însă la final veneau și îmi strângeau mâna și mă felicitau pentru prestație”, punctează mulțumit și cu împlinire în voce Costică Moldovan.

Răscolim ”Cutia Pandorei” și ajungem la subiectul pe care eu îl așteptam cu sufletul la gură: amintiri din viața de fotbalist!

”Eram fascinat de Nicolae Dobrin, ba chiar îl copiam pe teren”

Gicu Dobrin, despre care multe voci afirmă și în prezent că a fost cel mai bun fotbalist al României, era idolul lui Costică Moldovan. A jucat contra ”Gâscanului” într-un meci amical, moment în care s-a simțit adevărat fotbalist.

”Când eram la Voința București, ne-am întors dintr-un cantonament de la Predeal și oficialii echipei au programat un amical cu FC Argeș. Atunci am jucat împotriva lui Gicu Dobrin, idolul meu, pe care îl și copiam pe teren – bineînțeles că nu la valoarea sa. La meciul acela am ratat un penalty. (n.a. Se pune pe râs) În poarta Argeșului era Cristian, goalkeeper-ul naționalei. Am tras foarte bine, lângă bară, însă s-a întins incredibil și a scos mingea. Să revin la Dobrin, atunci când juca el, renunțam să mă uit la meciurile Stelei, care era echipa mea de suflet. Preferam să îl văd pe ”Gâscan” cum vrăjește mingea!”

”L-am desființat pe Anghelinei, titularul naționalei”

O altă poveste interesantă relatată cu multă poftă de nea` Costică face referire la un alt amical de lux, disputat cu Victoria București, însă de această dată cu naționala României de fotbal.

costica moldovan 4”Înainte de România – Spania, din 1977 – când am învins cu 1-0 prin golul lui Zamfir, am jucat un amical contra naționalei. În prima repriză l-am avut adversar direct pe Vigu, iar selecționer era pe vremea aceea Ștefan Kovacs. În a doua repriză, în locul lui Vigu a intrat Anghelinei. Pur și simplu l-am desființat, nu mai vedea mingea. Anghel Iordănescu mi-a transmis printr-un coleg să îl las în pace pe Anghelinei că altfel îl exclude Piști Kovacs din lot”, declară cu mândrie în glas Costică Moldovan.

Acesta mai dorește să adauge la amintiri plăcute din ”epoca de aur” faptul că: ”La Vâlcea am lucrat cu Mitică Dragomir, un veritabil conducător”.

Și, dacă tot am bifat câteva momente faine din cariera de jucător, îndrăznesc să îl întreb și despre regrete. La fel cum a răspuns mai sus, fără să stea pe gânduri, începe și acum:

”Singurul meu regret este faptul că nu am ajuns să evoluez în Liga 1. A fost și din vina mea, cred că m-am plafonat puțin la un moment dat”, spune maestrul.

”Îmi place să lucrez cu copiii”

Costică Moldovan a contribuit din plin la așezarea pe harta fotbalului a orașului Abrud. Acesta încă antrenează formația de la care a plecat și golgheterul ultimelor 4 sezoane din fotbalul nostru, Romică David, însă se ocupă și de tinerele talente din orașul amplasat pe creasta Apusenilor.

”Pentru mine este o plăcere să lucrez cu copiii chiar dacă este dificil. Nu vreau să mă laud, costica moldovan 5dar am o calitate foarte importantă la acest nivel – răbdarea! Este benefic să ai răbdare pentru a putea lucra cu copiii, eu nu sunt coleric, nu înjur și vreau ca ei să facă acest sport din plăcere”.

Acesta face și comparația cu seniorii.

”La seniori, dacă ai condiții își poți face echipă bună, pe care să o dirijezi așa cum trebuie. Până în 1989 făceam 4 antrenamente pe săptămână, iar rezultatele s-au văzut. De 3 ani încoace nu mai facem pregătire, ne întâlnim la meciuri și uite unde am ajuns…”, spune cu regret în glas Cositcă Moldovan

Îl rog să îmi dezvolte situația actuală a Cupriromului Abrud, formație care în urmă cu mai multe sezoane lupta pentru titlul Ligii a 4-a.

”(oftează puternic) Ne ducem steagul. Mergem așa până în iarnă când vom avea o ședință cu cei care conduc, iar apoi vedem ce se întâmplă. Sperăm să se implice toți factorii potenți, să ne asigure continuitatea și să ne creeze condiții. De mai bine de un an eu fac muncă patriotică, doar din plăcere și din dragoste pentru Cuprirom Abrud. Dacă vor ca eu să continui, regula numărul unu este să facem antrenamente, altfel nu facem nicio treabă”, punctează puțin revoltat Cositcă Moldovan, probabil supărat de starea actuală a ”ultimei” sale iubiri.

Cunoaște foarte bine fotbalul din județul nostru și vreau să aflu părerea sa referitoare la starea acestui fenomen.

”Eu de mut am tot zis: fără bani nu poți să mai faci fotbal! Problema pleacă tot de acolo de sus, sau mai bine spus de la cap se împute peștele. Lucrul îmbucurător pentru fotbalul din Alba este că cele 3 divizionare țin fruntea sus. Este o arie mică de selecție și cred că tinerilor nu le mai place fotbalul, iar din acest motiv nu mai avem performanțe. Dar nici nu avem cu ce să îi atragem pe juniori pe stadioane. Noi, la Abrud, tragem cu dinții să nu abandonăm activitatea că altfel va muri fotbalul în această zonă”, punctează cu o urmă de regret în voce Costică Moldovan. 

”Joc fără probleme o repriză în Liga 1 la ce fotbal avem”

L-am văzut pe Costică Moldovan jucând prea târziu. Nu l-am prins în activitate sa, însă din câte mi-a fost dat să văd nu am pierdut prea multe. ”Ardeleanul” are aceeași tehnică de lovire a balonului, silueta neschimbată, gambele bine lucrate și mereu fruntea sus, indiferent că este pe sintetic sau pe teren mare. Îl întreb sincer dacă ar face față în fotbalul de astăzi dacă ar avea vârsta potrivită, iar răspunsul său mă lasă mască.

costica moldovan 3”Fără falsă modestie, dar eu pot evolua fără probleme cel puțin o repriză în Liga 1 la ce fotbal slab avem. Jucătorii din Liga 1 nu au creier, nu gândesc! Unde-i mingea este și grămada. Ăștia se chinuie să joace. Nu mă mai uit cu plăcere nici măcar la Steaua pentru că e slab fotbalul nostru. Eu sunt adeptul jucătorilor tehnici gen, Sânmărtean, Texeira, Messi. Îmi palce și Ronaldo, dar nu ca Messi. Îl admiram foarte mult și pe Zidane, ăsta da fotbalist! Bine, nu vreau să uit să îi amintesc pe Hagi, pe Dobrin. Ultimul mă ungea pe suflet când îl priveam”, afirmă cu nostalgie Costică Moldovan.

”Lucian Bălan m-a sunat să îi caut echipă în Alba”

Adaptat la tehnologia zilelor noastre, domn` profesor răsfoiește internetul în timp ce vorbim la telefon. Se oprește dintr-o dată, se lasă liniștea în difuzor. Oftează! ”Uite că s-a dus și Luci Bălan. Mare fotbalist a fost și el”, iar de aici începem o discuție tulburătoare, care definește agonia prin care a trecut fostul mare stelist, care s-a sinucis în urmă cu două zile.

”Cu Lucian Bălan, Dumnezeu să îl odihnească, am vorbit în vară, înainte de a muri mama sa. M-a sunat să îl ajut să își găsească o echipă pe care să o antreneze aici în Alba. I-am spus că nu sunt condiții, nu sunt bani, iar apoi a mers ca observator la meciuri”.

Telefonul s-a înroșit. Discuția nostră se întinde și disecăm fotbalul. Profesorul se laudă cu meciurile de la sintetic, unde, spune el, nu are adversar. Înainte să îmi iau rămas bun, știind că în scurt timp va pleca spre Zlatna cu juniorii C de la Viitorul Abrud, îi adresez o ultimă întrebare…

– Cu ce v-ati ales din fotbal?

(răspunde ca de obicei, fără să stea pe gânduri) Din fotbal am câștigat doar faimă, respect și prieteni, nu am rămas cu bani. Dacă jucam în zilele astea mă îmbogățeam în doi ani cât pentru zece! Dar îmi ajunge că am fotbalul, iar el mă are pe mine.

Aici punem punct discuției nostre. Închid telefonul și privesc pierdut în zare, realizând că fotbalul este într-adevăr o poveste. Poveste de viață, de luptă, de încercare. Dar fotbalul este în primul rând manager de caracter. Cel mai bun exemplu tocmai l-am descoperit – Costică Moldovan. Sănătate multă, maestre, și fie ca misiunea dumneavoastră – aceea de a păstra viu fotbalul în Apuseni – să nu se sfârșească niciodată! Vă mulțumesc!

sursa foto: viitorulabrud.blogspot.ro

Echipamente sportive JOMA - JSport.roJSport.ro

8 COMENTARII

  1. RESPECT PTR. MAESTRUL, COSTICA MOLDOVAN!!! Va scriu din Baia mare, candva, adica in anii “80” jucam si eu la juniorii de la Cuprul Abrud, asa cum se numea echipa orasului pe-atunci(antrenor la juniori in acea perioada il aveam pe un anume Jurca, de loc parca din rosia Montana). Vreau sa va spun cu mana pe inima, MAESTRUL COSTICA MOLDOVAN, pe atunci era antrenor jucator la echipa mare, iar prin ceea ce facea pe teren cu mingea am ramas un FAN al maestrului de peste 30 de ani. Nu am mai vazut pana acum un asa fotbalist, atat de tehnic, atat de serios in viata sportiva si atat de profesionalist. Ptr. noi copiii de atunci care urmaream fotbalul in Abrud, Costica Moldovan era ptr noi un GENIU al fotbalului, un model de fotbalist pe care doream tot timpul sa-l imitam, insa era imposibil. Practicam fotbalul doar ptr a devenii mai tarziu precum MAESTRUL Costica Moldovan. Eram fascinati de driblingurile, de pasele fine, de modul extraordinar in care la fiecare meci, din postura de creier al echipei reusea sa-si duca echipa la victorie, de fapt, pe-atunci echipa ajunsese ptr prima data cred in istorie, in barajul promovarii in Div C, (actuala liga a 3-a), in compania celor de la CFR Simeria. Cred ca meritele acelei performante se datorau in proportie de 70% MAESTRULUI MOLDOVAN, desi, unii s-ar grabi sa spuna ca nu se poate asa ceva. Urmaresc fotbalul pe viu in aceste zile, dar sunt total de acord cu MAESTRUL, ar da lectii de fotbal la 80% din acualii fotbalisti din liga 1. RESPECT PTR UN REGE, COSTICA MOLDOVAN!!! Zoli Nagy, Baia Mare.

  2. Stiu ca acest material, a fost publicat mai de mult, mi-a placut, dar pina in seara asta, nu am citit comentariile!!! Va multumesc mult pt aprecieri si ma bucur ca nu am trecut prin lumea asta frumoasa a fotbalului, ca un oarecare, practicant al fotbalului, ci al unuia care a trait cu adevarat si mare placere, acest fenomen!! Pe unii care au scris frumos, ii stiu, pe altii, nu, dar satisfactia recunoasterii voastre, ma face sa ma simt implinit!! Ii multumesc si Corinei Moldovan, a mea fica, care daca era baiat, sigur ajungea fotbalist, avea in singe acest sport!!Tuturor va doresc, tot binele din lume!!!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.